0756 983 227 / 0723 226 814    togetherwecare.ro@gmail.com

Voluntariatul We Care în Cluj-Napoca – începutul

Together We Care > Stories > Voluntariatul We Care în Cluj-Napoca – începutul

Voluntariatul We Care în Cluj-Napoca – începutul

Povestea WeCare a început într-o seară frumoasă de vară… A fost în august 2014 pe când stateam în poveşti cu Mihaela. La un moment dat ea a menționat că și-ar dori să meargă în vizită la copiii care sunt internați la secția de oncologie  ca să se joace cu ei. Cum sunt o fire mai practică, mi s-a părut a fi o idee excelentă așa că am zis că ar fi foarte frumos chiar s-o punem în aplicare. Așa am făcut împreună cu Miha iar după ceva timp și cu alți voluntari.

Primul pas a fost să depunem o cerere către spital prin care ne exprimam dorinţa să îi vizităm pe copii în zilele de duminică pentru a realiza activităţi recreative cu ei (colorat, modelat plastilină, jocuri).

După câteva luni am primit şi aprobarea mult aşteptată de a putea să mergem să îi vizităm pe copilaşii bolnavi. Am fost încântate de faptul că vom putea aduce zâmbetul pe chipul  câtorva copii, aşa că am luat câteva materiale pentru activităţi: foi colorate, plastilină, culori  (toate însumate nu cred că depăşeau 15 lei) și cu mare bucurie am pornit spre spital.

Între timp ni s-au mai alăturat şi câţiva prieteni aşa că eram deja o echipă. Prima noastră vizită la copiii de la secţia de oncologie a fost într-o zi cu nori plumburii, iar vântul sufla frunzele abia cazute. Toamna își făcea simţită prezenţa chiar şi în curtea spitalului; pe când urcam scările ştiam că o să intrăm într-o altă lume, o lume în care durerea si-a lăsat amprenta.

Prin uşile cu geam termopan puteam vedea în holul central câţiva copii care stăteau pe canapele, scaunele şi povesteau cu părinţii sau cu cei care veniseră în vizită, era o atmosferă aşa apăsătoare…  Am intrat şi ne-am aşezat la măsuţe scoţând toate materialele pe care le-am pregătit pentru ei şi cum copiii sunt curioşi au început să se apropie de noi, plastilina şi culorile ne-au ajutat sa ne împrietenim cu ei, și în curând scaunelele  de la măsuţa noastră erau ocupate de copilaşii internaţi.

Deşi erau de vârste diferite am reuşit să le acordăm atenţie şi să îi facem să zâmbească, chiar dacă unii din ei au venit cu perfuzia după ei sau alţii erau într-un cărucior cu rotile. Părinţii au fost impresionaţi că ne-am dus să ne jucăm cu copiii lor, au apreciat gestul nostru şi ne-au mulțumit.

În timpul celor două ore de vizită, copiii veneau şi plecau de la măsuţe în funcţie de cât de bine se simţeau în urma tratamentului pe care îl urmau în timp ce alţii mergeau la părinţi să le arate ce au modelat în plastilina sau ce au colorat alături de noi. Prima vizită la copiii de la oncologie a fost un succes şi ne-am bucurat că am putut să le aducem bucurie atât copiilor cât şi părinţilor.

La început îi vizitam pe copii din două în două săptămâni, mai apoi am început să mergem în fiecare duminică, pentru că vedeam cât de mult se bucurau de vizitele noastre şi de fiecare dată ne întrebau dacă o sa îi vizitam şi a doua zi. =)

Într-o vizită mergeam 2-3 persoane pentru că nu ştiam câţi copii o sa poată veni la activităţi din cauza tratamentelor şi nici nu voiam sa fim mai mulţi voluntari decât copii.

Ne bucuram de fiecare dată când vedeam că ni se alatură noi prieteni care doresc să îi viziteze pe copii, la un moment dat ajunsesem să fim în jur de 50 voluntari cu inimi frumoase care doream să facem bine, aşa că am decis să căutăm şi alte locuri, în care să ne implicăm.

Zis şi făcut, am ajuns să vizităm un centru de plasament unde copiii abia aşteptau să aibă cu cine povesti şi cu cine să se joace.

Mai târziu am început să vizităm şi un azil de bătrâni, unde din nefericire, de multe ori eram singurele persoane care îi vizitau şi îi întrebau cum le-a fost săptămâna. Între timp ne-am extins vizitele şi la alte secţii din spital, la câteva aziluri şi centre de plasament.

Uneori cu copiii din centrele de plasament ieşim în oraş la diverse activităţi: bowling, pizza, parc de aventură, iar cu bunicii de la azil jucam şah, remi sau pur şi simplu le ascultăm poveştile de viaţă.

Cu fiecare vizită pe care o facem devenim şi mai conştienţi de faptul că fiecare om contează şi cât de important este să fim alături unii de ceilalţi.

Ne bucurăm să vedem câţi oameni frumoşi sunt în jurul nostru şi ne ajută ca în fiecare weekend să împărţim zâmbete şi să aducem un strop de speranţă în astfel de locuri.

 

Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat şi ne ajută să împărţim aceste zâmbete!

Maria Paveliuc

    Lasa un comentariu